BU-F-01698-4

Benzi

niv.Serie

Seria cuprinde benzi audio care au fost digitalizate la Serviciul Arhive Contemporane și Organizații Politice al Arhivelor Naționale. Anterior, la Arhivele Naționale nu a existat o experiență de digitalizare a arhivelor sonore, în speță a benzilor de magnetofon. Nu știm cum era organizată această parte de arhivă și nimic despre (eventualele) lipsuri. Starea de conservare este variabilă, relativ bună în cazul benzilor de studio (pancake) și în stadiu accentuat de degradare în cazul benzilor cu rolă. Primul grup, Ilegaliștii comuniști, conține în total 51 de benzi ce reprezintă 51 de persoane intervievate în perioada 1970–1977 și 3 (trei) ședințe de redacție (nr. 1–51). Deținem un inventar al creatorului, intitulat „Fond Benzi Magnetofon (Amintiri)”, datat 1/11/1976, cu 37 de poziții, din care, cu o excepție (poziția 19), numerele indicate se regăsesc. Timpul de înregistrare variază astfel: cca 30 de benzi reprezintă 2h 10 min. / parte (pistă); cca 10 benzi, dublul de timp, adică 4h 20 min. / parte (pistă); restul benzilor sunt mai mari sau mai mici. Importanța înregistrărilor constă, în primul rând, în aceea că deținem vocile unui eșantion de microgrup social. În al doilea rând, este vorba despre conținut, căci acești oameni reprezintă memoria celor ce au fasonat istoria României de după Cel de-Al Doilea Război Mondial. Dată fiind importanța lor, au fost primele benzi cu care am început prelucrarea (digitalizarea). În urma evaluării conținutului și a stării lor generale, de conservare, operațiunea a fost concepută ca una de salvare și a fost realizată de subsemnatul. Timpul alocat în interviu fiecărei persoane este divers: de la mai multe benzi (precum în cazul lui Broder Zalman zis Sandu sau Moraru Nicolae zis Nicu), până la o singură parte (pistă) de bandă pe care sunt grupați mai mulți subiecți. Calitatea înregistrărilor este variabilă, datorată în principal vitezelor mici: 2,40 și 4,75 cm/s la care sunt înregistrate majoritatea absolută a benzilor, dar și, verosimil, modului de utilizare a aparatelor și/sau igienei acestora. Curățarea capetelor și curățarea rolei presoare sunt operațiuni ce trebuie făcute regulat, preventiv și deloc opțional, pentru toți operatorii de aparate analogice. Indiferent de temă, dacă pe bandă mai există ceva înregistrat sau dacă banda a fost reînregistrată și a păstrat mărcile specifice, am păstrat și noi întreaga informație, astfel că fișierul digital obținut reprezintă o copie identică a benzii de origine. Totuși, dacă banda nu a fost înregistrată integral, copia digitală s-a rezumat la informația conținută. Dacă intervievatorul spune în înregistrare că urmează 30–40 de metri de „bandă albă“ (neînregistrată), la fel am convertit și noi, fidel, adică nu am făcut decupaje ori selecții. Scopul nostru este să oferim o informație autentică și credibilă; de asemenea, ne facem garanții acesteia. Digitalizarea este un proces ce presupune trei componente de bază: aparatul-sursă, placa de sunet a computerului și programul de înregistrare. Acesta este lanțul de transfer. Cu privire la programul (softul) de înregistrare, inițial am folosit Audacity, recomandat de arhiviști, care este bun, intuitiv și gratuit. Însă acesta are unele probleme, dintre care cea mai importantă este aceea că nu salvează fișiere mai mari de 4GB, și este cazul nostru. Astfel, l-am înlocuit cu un alt program, Oceanaudio, ce răspunde acestor cerințe. Legat de aparatul-sursă, pentru benzile înregistrate la vitezele 2,40 și 4,75 cm/s, intervievatorii au folosit magnetofoane pentru reporteri, probabil Uher Report sau similare, prin urmare, pentru a le putea prelucra aveam nevoie de un aparat care să citească aceste viteze. Astfel, am procurat un corespondent, Uher Royal de Luxe, un aparat vintage. Pentru conversia benzilor înregistrate la viteza 9,5 cm/s și pentru testarea celor de studio (pancake) am folosit un aparat Revox A77 Mk4. Am avansat în acest proces digitalizând benzile care nu puneau mari probleme tehnice. Principala problemă apărută imediat a fost aceea că unele dintre benzi scârțâie și se blochează pe ghidajele și întinzătoarele de bandă. Presupunerea noastră a fost că era vorba despre o îmbătrânire a suportului, însă nu știam de ce natură este această afectare și, mai ales, cum am fi putut găsi un remediu, fie și pasager, în vederea salvării informației. Datele tehnice ale lanțului de transfer pot fi rezumate astfel: placa de sunet a computerului trebuie să fie din gama profesională (sau apropiată); rezoluția minimă a fișierului digital: 24 biți; rata de eșantionare minimă: 48 kHz. Ca placă de sunet am folosit Creative Sound BlasterX AE-5 Plus, care este una decentă. Am folosit o rezoluție mai mare, 32 de biți, PCM linear (format recomandat de programul de înregistrare al Oceanaudio) și 96 kHz, în ultimul deceniu standardul pentru documentele sonore cu valoare patrimonială fiind 24 biți/96 kHz. Astfel, indiferent de calitatea de origine, înregistrările de voce sunt tratate la fel ca înregistrările muzicale. Formatul fișierului master: *WAV (Wave). Transferul a fost făcut la un volum egal pentru fiecare bandă de magnetofon în parte, predefinit. Nu am folosit filtre, bias, dolby surround, iar în cazul nostru a fost activată opțiunea DirectIn din placa de sunet, care asigură fidelitatea maxim posibilă față cu sursa. Încă de la început am întâmpinat probleme, și dintre cele mai grave. Astfel, ne-am confruntat cu o bandă care scârțâia rău și se bloca pe întinzătoarele de bandă, pe ghidaje – nr. 6: Nicolae Popescu (zis Nicu)/Gheorghe Cristescu (zis Plăpumaru). În acea etapă de început am scris unor colegi arhiviști din Franța, Canada, Italia și Germania pentru a ne consulta în materie. Unii mi-au răspuns, alții nu. Iar dintre cei care au răspuns, unii nu au mai revenit. Cel mai prețios ajutor a venit de la responsabila audiovizualului Arhivelor Naționale ale Franței, d-na Martine Sin Blima–Barru, care, împreună cu un specialist, ne-au dat sfaturi prețioase. Astfel, degradarea severă a benzii care se manifestă prin scârțâitul și blocarea pe ghidaje este de două tipuri. Primul constă în uscarea suportului și poartă numele de Soft Binder Syndrome / Loss of Lubricant (SBS/LoL), iar cel ce-al doilea reprezintă tipul opus, căci banda devine lipicioasă și lasă urme pe calea de rulare. Acesta este numit Sticky Shed Syndrome (SSS). Diagnosticarea corectă a tipurilor de afectare a benzii trimite la posibile soluții, care sunt de asemenea diferite. Un lot de cca 10 benzi înregistrate la viteza 2,40 cm/s prezintă în majoritate afectarea de tip SBS/LoL. După cum am constatat, benzile AGFA sunt cele care au probleme de degradare severă, în cazul de față, SBS/LoL. Avem o singură bandă cu SSS, dar nu știm care îi este originea, producătorul. Tematica este una de memorie a microgrupului ilegaliștilor. Locul desfășurării interviurilor a fost acasă la subiecți, dar și la ISISP sau în teritoriu (Comitetul județean de partid Caracal, de pildă). În ansamblu, este vorba de interviuri față în față realizate la domiciliile subiecților. Intervievatorii folosiți de ISISP au fost în principal doi: Toacă Ion și Tudor Gheorghe, iar ca excepție, Dogaru Mihai. Ca mod de lucru, aceștia au un plan de intervievare, discută înainte cu subiecții, le prezintă obiectivele acțiunii. Din introduceri și din încheieri se deduce că doresc ca intervievații să-și reconstituie traseul militant începând din copilărie și până la momentul desfășurării interviului. Practic, este vorba despre un interviu de tip „istoria vieții“. Scopul declarat era constituirea unui dosar individual pentru fiecare intervievat, de a transcrie interviul, a-l remite titularului pentru a fi verificat și semnat pentru conformitate, apoi de a stoca informația. În alte cazuri este vorba despre investigarea unor evenimente istorice distincte, indicate expres. În general, intervievatorii sunt non-directivi, însă intervin metodic pentru a-i face pe subiecți să precizeze în detaliu datele evenimentelor relatate – anul, luna, ziua, dacă este posibil. Alteori intervin ulterior peste intervievat, chiar pe banda înregistrată (vezi de exemplu nr. 46). Informația furnizată de subiecți este în general de calitate, căci aceștia relatează, precizează sau dau detalii cu privire la diverse aspecte ale ilegalității și activitatea lor ulterioară. Există, de asemenea, o informație ce luminează aspecte tulburi din perioada 1965–1989. Din relatările foștilor ilegaliști care în timpul respectiv ocupau funcții importante în aparatul de partid și de stat, precum Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu sau Ion Iliescu, aflăm despre presupuse tentative de intimidare sau chiar de asasinat operate de Securitate la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Una dintre aceste benzi se ocupă de temă (nr. 48). Protagonistul este chiar directorul ISISP, Ion Popescu–Puțuri, care descrie, pe un ton autentic îngrijorat, modul în care era hărțuit de Securitate. Cele două relatări ale sale arată în detaliu acest modus operandi, iar informația furnizată este crucială pentru înțelegerea istorică. Toate problemele tehnice întâmpinate și legate de degradarea benzii au fost cumva depășite, iar informația a fost integral salvată. Rezultatul este cu atât mai notabil cu cât un procent mare din acest lot de benzi, de cca 20%, este afectat sever. Transferul de la analog la digital a durat 6 (șase) luni, fiind desfășurat în perioada iulie 2024 – ianuarie 2025. * Partea care conține Benzile de studio (pancake) cuprinde în total 53 de benzi ce reproduc Sesiunea științifică organizată de ISISP cu ocazia împlinirii unui deceniu de la Conferința națională a PCR din 1945, și înregistrări ale Rádio Portugal Livre din perioada 1964–1973. Este vorba de benzi fără rolă, profesionale, așa-numitele pancake, pentru care noi nu deținem tehnologie. Astfel, digitalizarea a avut loc la Societatea Română de Radio (SRR) în baza unui acord de colaborare realizat cu sprijinul d-lui Raphael Vieru, șeful Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive al instituției. Aparatele de lucru folosite au fost Studer A-807, profesionale, cu platane, achiziționate de instituție la începutul anilor 2000. Vitezele de înregistrare ale benzilor sunt: 19, 38 și 76 cm/s. Benzile au fost digitalizate în perioada 28 aprilie – 12 mai 2025. În acest proces, operatorul Cătălin Cazacu de la SRR a fost asistat de subsemnatul. Pentru un număr dintre benzi, care sunt înregistrate la viteza de 76 cm/s și pentru care nici SRR nu deține tehnologie, digitalizarea a fost făcută la viteza de 38 cm/s, pentru ca ulterior să fie normalizată la editare. După încheierea digitalizării, dl. Teodor Isaru de la SRR a fost cel care a controlat, prin sondaj, operațiunea. Subsemnatul am ascultat fiecare fișier digital în parte și am notat informațiile și observațiile pentru fiecare bandă, pe care le-am reținut și în cuprinsul inventarului. La încheierea operațiunii am procedat la editarea fișierului digital: reunire în cazul celor mai mari de 45 min., căci programul de conversie al SRR limitează în mod automat fișierul, sau dublarea vitezei de redare, în cazul benzilor înregistrate la viteza de 76 cm/s. Am făcut aceste operații unde situația se impunea. Rezultatul obținut în urma ultimei operații poate fi socotit conform și nu este nevoie de repetarea digitalizării cu un aparat prevăzut cu viteza de origine. La fel, reunirea fișierului digital nu afectează autenticitatea informației. Prin urmare, aceste compromisuri pot fi socotite rezonabile și pot fi acreditate. Pentru corespondență și pentru a reține informația notată pe cutia benzii, colegii de la SRR fac și o fotografie digitală a acesteia, pe care o încarcă în sistemul lor de arhivare împreună cu fișierul digital. Ideea ni s-a părut foarte bună, motiv pentru care am preluat-o. Astfel că, alături de fișierul digital master în format *Wave și copia sa de consultare în format *mp3, vom arhiva și noi, în sistemul nostru informatic, o fotografie a cutiei benzii în format *jpeg. În continuare, câteva informații despre Rádio Portugal Livre (RPL), creatorul de origine al benzilor. Întemeiat în 1962, în timpul Estado Novo, dictatura lui Salazar, a fost un post de radio în limba portugheză ce emitea pe unde scurte de la București și funcționa ca o antenă a Partidului Comunist Portughez (PCP) și a altor forțe de opoziție. Prima emisiune s-a petrecut pe 12 martie, moment în care opoziția din Portugalia era ilegală, iar PCP și alte forțe politice acționau în clandestinitate. Alegerea Bucureștiului a presupus un set de condiții tehnice și logistice, căci în România mișcările de opoziție din străinătate aveau o tradiție. Cu toate acestea, ascultătorii din Portugalia au presupus că emisiunile proveneau din Munții Serra da Estrela, din Portugalia. Spre deosebire de Radio Voz da Liberdade, un post similar ce folosea logistica Radio Alger și recunoștea faptul, RPL a funcționat în clandestinitate. Radioul a difuzat interviuri cu figuri ale opoziției și a propagat lupta împotriva dictaturii, pentru democrație, a lansat apelurile venite din partea muncitorilor din fabrici și a gospodinelor din cartiere. Acesta a jucat rolul de voce a PCP, făcând lecturi integrale ale oficioaselor „Avante!“ și „O Militante“. Postul s-a închis după cel de-al VII-lea Congres Extraordinar al PCP, desfășurat pe 20 octombrie 1974, la câteva luni după Revoluția garoafelor și instaurarea libertății în Portugalia. Modul în care benzile au răspuns la prelucrare (digitalizare) și intervențiile noastre ulterioare se regăsesc, de asemenea, în rubrica Observații din inventar. Operațiunea a fost făcută la un bun nivel profesional și toată informația a fost salvată, fapt important, de vreme ce un procent ridicat dintre acestea, de cca. 10%, este afectat sever. Descrieri detaliate ale prelucrării arhivistice și soluțiile tehnice de recuperare a informației de pe benzile afectate se regăsesc în rapoartele de uz intern redactate pentru fiecare grup de benzi în parte.

Serviciul Arhive Contemporane şi Organizaţii Politice, Depozitul nr. 1 Văcărești.

1. ISISP, Fond Benzi Magnetofon (Amintiri), datat 1/11/1976, 6 f. 2. Etica, principiile și strategia de prezervare a arhivelor audiovizuale elaborate de International Association of Sound and Audiovisual Archives (IASA): https://www.iasa-web.org/tc03/ethics-principles-preservation-strategy. 3. Ghid practic pentru digitalizarea arhivelor sonore al Arhivelor Canadiene: https://www.canada.ca/fr/reseau-information-patrimoine/services/numerisation/guide-numerisation-audio.html. 4. Ghidul realizat de Association for Recorded Sound Collection (ARSC) din SUA: https://www.clir.org/wp-content/uploads/sites/6/pub164.pdf. 5. Despre tipurile de degradare a benzilor vezi studiile lui Richard L. Hess: https://www.richardhess.com/tape/history/HESS_Tape_Degradation_ARSC_Journal_39-2.pdf; https://richardhess.com/notes/formats/magnetic-media/magnetic-tapes/analog-audio/degrading-tapes/. 6. Despre SBS (LoL) vezi studiul publicat de Marie O’Connell: https://richardhess.com/notes/2006/03/09/wet-playing-of-reel-tapes-with-loss-of-lubricant-a-guest-article-by-marie-oconnell/. 7. Informații prețioase privind preocupările relative la arhivele sonore și digitalizarea acestora se regăsesc pe site-ul Association pour la sauvegarde de la mémoire audiovisuelle suisse: https://memoriav.ch/fr/. 8. Despre tentativele de intimidare și/sau asasinat ale Securității la adresa foștilor ilegaliști vezi, de pildă, Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, București, Editura Corint, ediția a doua, revizuită și adăugită, 2024. 9. Despre Radio Portugal Livre vezi Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/R%C3%A1dio_Portugal_Livre.

104

Descrierea a fost făcută la Serviciul Arhive Contemporane şi Organizaţii Politice al Arhivelor Naționale de arhivistul Mircea Stănescu (septembrie 2025).

Descrierea a fost făcută pe baza următoarelor norme naționale și internaționale: „Norme Tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”, Bucureşti, Arhivele Naţionale, 1996. „ISAD(G): Norme internaţionale de descriere arhivistică”, ed. a II-a, la adresa: www.ica.org/download.php?id=1693.

Public

Fără restricții

Nu este cazul

Niciuna (0 years)

0