BU-F-01751

Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor

1881-1989

niv.Fond

Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (RO-Bucureşti)

Ministerul Transporturilor este organul de specialitate al administrației publice centrale care stabilește politica în domeniul transporturilor la nivel național, elaborează strategia și reglementările specifice de dezvoltare și armonizare a activităților de transport în cadrul politicii generale a Guvernului și îndeplinește rolul de autoritate de stat în domeniul transporturilor. Înființat la data de 22 ianuarie 1862, sub denumirea Ministerul Lucrărilor Publice, a fost condus de Dimitrie Cornea, primul ministru al transporturilor al României moderne. În decursul timpului, acest minister a suferit numeroase reorganizări, funcţionând sub diferite titulaturi: Ministerul de Interne şi Lucrări Publice; Ministerul Lucrărilor Publice; Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor; Ministerul Transporturilor; Ministerul Căilor Ferate; Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene; Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor ş.a. În anul 1969, Decretul Consiliului de Stat nr. 582 (aprobat prin Legea nr. 37/1969) atestă înfiinţarea Ministerului Transporturilor, prin contopirea Ministerului Căilor Ferate cu Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene. Pentru organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor a fost adoptat Decretul Consiliului de Stat nr. 623/1969, prin care erau stabilite atribuțiile, structura organizatorică, și modul de funcționare a acestui minister. În baza Decretului nr. 87/1971, modificat şi completat prin Decretul nr. 368/1971 şi Decretul nr. 29/1973, s-a înfiinţat şi organizat Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, prin comasarea Ministerului Transporturilor cu Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor. În anul 1990, în baza Decretului nr. 8 din 2 ianuarie, emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, au fost înfiinţate din nou Ministerul Transporturilor şi Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, prin divizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. Pe parcursul anilor, după evenimentele din 1989, Ministerul Transporturilor a funcţionat ca minister de sine stătător sau ca minister în care au fost comasate mai multe portofolii, astfel că instituţia a avut mai multe denumiri, printre care: Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului; Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei; Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. În anul 2013, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 24/23 ianuarie 2013, se înfiinţa Ministerul Transporturilor (M.T.), ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României, prin reorganizarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Organizarea şi funcţionarea ministerului au fost reglementate ulterior prin prevederile H.G. nr. 21/2015, potrivit cărora Ministerul Transporturilor stabileşte politica în domeniul transporturilor la nivel naţional, prin elaborarea strategiei şi reglementărilor specifice de dezvoltare şi de armonizare a activităţilor de transport în cadrul politicii generale a Guvernului şi îndeplinirea rolului de autoritate de stat în domeniul transporturilor şi al infrastructurii de transport. În anul 2019, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 68 din 6 noiembrie, se înfiinţează Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, prin reorganizarea Ministerului Transporturilor şi comasarea cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

S.C. ROMTELECOM S.A. ; Ministerul Transporturilor

Documentele care fac obiectul primei preluări sunt create în perioada 1952-1989 şi oferă informaţii privind activitatea financiară şi organizarea Direcţiei de Telecomunicaţii Bucureşti, organizarea muncii şi activitatea financiară a Oficiului de Aprovizionare Telecomunicaţii Bucureşti. Arhiva din cadrul celei de-a doua preluări este aferentă anilor 1881-1882, 1919-1975. Documentele din 1881-1882 constau în Monitoare Oficiale ale României, ce conţin diferite acte normative, care reglementau la vremea aceea, organizarea şi activitatea ministerului. Pentru perioada 1919-1975, fondul documentar cuprinde următoarele genuri de acte reprezentative: publicaţii ce cuprind Tratatele de pace între puterile aliate şi asociate, pe de o parte şi Germania, Austria, Bulgaria sau Ungaria, pe de altă parte (1919-1920), precum şi Foile Oficiale/Buletinele Comerciale ce reglementau activitatea din domeniul transporturilor, poştelor şi telecomunicaţiilor; documente privind bunurile mobile şi imobile evacuate din Ardeal; situaţii cu personalul evacuat sau cu funcţionarii rămaşi în teritoriul ocupat de Ungaria; documente ce oferă informaţii referitoare la cercetarea abuzurilor făcute de legionari, mobilizări pentru război, cheltuieli pentru trupele germane în România, patrularea liniilor CFR în apropierea frontului în Transilvania, incidente între Armata Roşie şi populaţie, refacerea căilor ferate după bombardament, executarea de către CFR a obligaţiilor ce decurg din Convenţia de Armistiţiu; situaţii cu bunurile ridicate de URSS cu sau fără forme legale; lucrări în legătură cu aplicarea Convenţiei de Armistiţiu; documente aferente Direcţiunii Marinei Comerciale şi Comisiei Române de Legătură cu Comisia Aliată de Control ş.a.

structural-cronologic ; cronologic

Inventare nr. 3250, 3496

994

26.81

dosar/document

Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, Ciobancă Ionela

ISAD (G)

Proiect ; revizuită

20 octombrie 2014 ; 27 martie 2018 ; 13 decembrie 2019, revizuit în 15.04.2022

Public

Fără restricții

Conducere structură ANR

dosare generale (30 de ani)

30