BU-F-00856

Creditul Funciar Rural

1873-1945

niv.Fond

Prima Societate de Credit Funciar din România (1873-1923); Prima Societate Civilă de Credit Funciar Rural / Creditul Funciar (1923- 1948).

Creditul Funciar Rural (RO-Bucureşti*

1873-1948

Creditul Funciar Rural a fost înfiinţat în anul 1873 prin Decretul - Lege nr. 827 din 5/17 aprilie pentru creditul funciar român şi Statutele Societăţii Creditului Funciar Român care autoriza instituirea de societăţi de credit funciar numai de către proprietarii de pământuri. Acest decret enunţa formarea unui Comitet care urma să publice un apel către toţi proprietarii funciari din România care doreau să facă parte din prima societatea de credit funciar cu înscrierea a 60 de proprietari şi cu un capital de cel puţin 3.000.000 lei în proprietăţi. Atribuţiile unei astfel de societăţi erau: acordarea de împrumuturi cu ipotecă cu termene lungi ale căror plăţi urmau a se face prin anuităţi şi împrumuturi cu termene scurte tot pe ipotecă; înfiinţarea, pe baza acestor împrumuturi, de scrisuri funciare a căror valoare nu putea depăşi sumele datorate de împrumutaţi; de negociere şi scontare de scrisuri funciare. În temeiul acestui decret, o asemenea societate a început să funcţioneze sub denumirea de „Prima Societate de Credit Funciar Român”, la data de 1/13 iunie 1873. Sediul societăţii era la Bucureşti cu dreptul de a-şi desfăşura activitatea în toată ţara. Durata de existenţă s-a stabilit iniţial la 60 de ani, însă acest termen a fost prelungit şi a funcţionat fără întrerupere până în anul 1948. Principiul care a stat la baza înfiinţării acestei societăţi a fost acela al „asociaţiunei directe şi a garanţiei mutuale a proprietarilor”. Prima Societate de Credit Funciar Român din România a acordat, de la început, proprietarilor rurali, împrumuturi până la jumătate din valoarea moşiei garantate cu ipotecă în primul rang pe termen de 50 de ani şi a avut un rol de „intermediar” între proprietarii care aveau nevoie de bani şi cărora le acorda împrumuturi şi capitaliştii care doreau să-şi plaseze fondurile băneşti în scrisuri funciare emise şi garantate de către Societatea respectivă. Din anul 1873 şi până în 1923, când instituţia a suferit unele transformări de structură printr-o nouă lege de organizare, prevederile legale care îi reglementau activitatea au fost modificate în ceea ce priveşte atât emiterea cât şi procentele scrisurilor funciare precum şi a duratei sale de funcţiune care a fost fixată la un termen nelimitat. După apariţia Decretului 3697/1918 cu privire la exproprierea marii proprietăţi, trecându-se la înfăptuirea reformei agrare din 1921, Societatea de Credit Funciar înfiinţată cu scopul de a satisface nevoile marii proprietăţi rurale din ţara noastră, a trebuit să se adapteze şi necesităţilor noilor proprietari, care aveau nevoie de capital pentru a-şi putea înzestra şi organiza gospodăria. În aceste condiţii, instituţia a cunoscut unele modificări în temeiul „Legii Societăţilor Civile de Credit Funciar Rural”, promulgată prin Decretul regal nr. 3303 din 22 iunie 1923 şi a devenit „Prima Societate Civilă de Credit Funciar Rural”, care va fi cunoscută sub denumirea de „Creditul Funciar”. Conform acestei legi, sfera de activitate a Creditului Funciar s-a mărit, societatea putând să finanţeze întreprinderi pentru exploatarea solului şi industrializarea produselor; să înfiinţeze antrepozite şi magazine pentru produsele solului şi derivatele lor industriale; să efectueze împrumuturi pe gaj asupra recoltelor, asupra vitelor şi asupra inventarului agricol de exploatare; să facă asigurări pentru agricultori, să facă operaţiuni de bancă numai cu membrii societăţii şi cu societăţile agricole; să emită obligaţiuni. Trebuie menţionat că Legea din 1923, care a rămas în vigoare până la naţionalizarea societăţii, în anul 1948. „Creditul Funciar” a fost desfiinţat prin Decretul nr. 197/1948 privind dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor bancare şi institutelor de credite.

Materialul arhivistic, format în general din corespondenţă, cereri de împrumut, rapoarte, memorii, referate, procese-verbale, contracte de împrumut cu ipotecă şi gaj, planuri, hotărnicii reflectă diverse informaţii, după cum urmează: aspecte ale marii proprietăţi moşiereşti şi ale declinului economic al marii moşierimi; informaţii preţioase asupra mişcării şi fărâmiţării marii proprietăţi funciare;date privind situaţia valorificării şi înzestrării materiale a proprietăţilor ipotecate; în legătură cu fiecare moşie obţinem informaţii precum: aşezarea topografică, suprafaţa, dreptul asupra proprietăţii, justificarea acestui drept, sarcinile care grevau asupra ei, venitul şi impozitul anual, valoarea fondului funciar, calitatea pământului, atelajele pe care le deţinea, căile de comunicaţie de care dispunea, vecinii, dacă pământul era lucrat de proprietar sau arendaş; date demografice, respectiv câte familii locuiau pe suprafaţa unei anume moşii şi starea lor materială, referiri asupra Reformei Agrare din anul 1864 şi anume dacă moşia a fost expusă reformei, respectiv ce suprafaţă de pământ fusese expropriată şi câte familii de clăcaşi fuseseră împroprietărite;date privind genealogia marilor familii boiereşti din ţara noastră; informaţii cu privire la obligaţiile care reveneau ţăranilor localnici în urma arendării moşiilor, preţurile de cultură şi de vânzare ale produselor agrare, lucrări de îmbunătăţiri funciare; date referitoare la înfiinţarea de izlazuri comunale, măsură luată în urma apariţiei Legii învoielilor agricole din anul 1907, dar şi cu privire la modul de aplicare al Decretului - Lege nr. 3697/1918 privind exproprierea marii moşierimi precum şi informaţii privind punerea în aplicare a Legii de Reformă Agrare din anul 1921.

alfabetic

BU-F-00856 Creditul Funciar Rural (Clasă)

română

2207

2741

116.70

dosar/document

Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, Bălulescu Irina Oana

ISAD (G)

finalizat

12.08.2014

Public

Fără restricții

Nu este cazul

Niciuna (0 years)

0